băsescu, mai rău ca cianura

Nu ştiu exact cam care vor fi efectele pe termen lung ale folosirii cianurii la Roşia Montană, dar sigur trecerea lui TB prin istoria României va otrăvi modul de a face lucrurile pe aici, mult timp după ce suspomenitul va fi părăsit Palatul Cotroceni. Şi, chiar dacă asta s-ar întâmpla azi, răul a fost făcut, cei 10 ani de domnie consacrând minciuna, tupeul, nesimţirea, lipsa de scrupule, ipocrizia, la rangul de atribute aproape obligatorii pentru oricine doreşte să reuşească în viaţă, nu neapărat în politică. Pentru că nu aceasta din urmă a fost singura influenţată, ci întregul sistem de valori din societate, care, şi aşa, n-a fost niciodată cine ştie ce solid şi profund.

De ani buni, aproape la orice ieşire publică, indiferent de temă, preşedintele aducea discuţia la “castravete”, adică la exploatările miniere extreme care, în opinia sa, sunt una dintre puţinele şanse de a revigora economia ţării. De fiecare dată, certa guvernele din subordine că nu grăbesc avizele pentru Roşia Montană şi ridica în slăvi binefacerile pe care extragerea zăcămintelor le vor aduce scăderii şomajului şi creşterii bunăstării în unele zone defavorizate. Devenise ca o placă stricată pe care patefonul o rotea de fiecare dată când un subiect solicita prezenţa sa publică. Şi, slavă domnului, chiar dacă asta nu se-ntâmpla, inventa el motive pentru a vorbi.

Acum, după ce guvernul a trimis Legislativului proiectul privind Roşia Montană, apare ca Făt Frumos din lacrimă, neprihănit şi cu gura nepuţind a usturoi, şi spune cu o noşalanţă stupefiantă că… nu poţi face exploatare dacă poporul n-o vrea! Acum un an şi jumătate, acuza cabinetul MRU de laşitate pentru că nu face nimic în această privinţă. Acum, acuză executivul Ponta tot de laşitate, dar pentru că s-a decis să solicite tranşarea lucrurilor singurului organism care are puterea democratică de a-şi asuma o astfel de responsabilitate: Parlamentul. Indiferent de tarele lui. Aleşii poporului sunt cei care, pe îndelete, pot asculta toate părţile, pot angaja specialişti independenţi care să facă rapoarte competente despre impactul asupra mediului, beneficiile materiale etc, şi îşi pot asuma responsabilitatea pentru o decizie pro sau contra.

Dar, de fapt, totul nu e decât un circ ipocrit, la care Băsescu e mare meşter. Nu e greu de bănuit care ar fi fost reacţia lui, dacă premierul ar fi dat o hotărâre de guvern şi ar fi decis de capul lui. Probabil l-am fi văzut pe cameleonul (unii ar spune bipolarul) preşedinte intrând în greva foamei la fântâna de la Universitate şi răcnind cât îl mai ţineau puterile că acest cabinet iresponsabil otrăveşte România. Secondat imediat de mulţi care ar fi uitat subit că, până azi, el a fost unul dintre cei mai ectivi susţinători ai proiectului.

Există în tratatele medicale tot felul de denumiri pentru astfel de comportamente aberante. Dar nu există în ele şi explicaţii sau tratamente pentru numărul relativ mare al celor care le-au înghiţit de atâţia ani ca pe trufandale, şi care, chiar şi azi, le consideră nu doar fireşti pentru un mare lider şi demne de un preşedinte, dar le admiră ca fiind chintesenţa succesului.

UPDATE. Omul e schizofrenic. Azi, 3 septembrie, iese public şi spune că e bine că Parlamentul va dezbate proiectul Roşia Montană!

PS. Chiar dacă ştiu că e inutil, specific: acest text NU este despre exploatare la Roşia Montană. Încercaţi să comentaţi la ce-am scris eu, vă rog.