Antonescu nu mai vrea să fie preşedinte?

De vreo două zile, tot încercând să înţeleg comportamentul ciudat al întâiului liberal al ţării, mă opintesc mereu în întrebarea din titlu, al cărui răspuns m-ar putea lămuri. Era de prevăzut că reactivarea proiectului Roşia Montană va naşte o reacţie a societăţii civile. Poate nu aşa intensă cum a fost duminica trecută, dar era de aşteptat. Dar era greu de anticipat că, la doar câteva zile după ce alianţa aflată la guvernare va decide trimiterea proiectului în Parlament, intestinele ei să ia foc. Din partea PDL-ului şi a celorlalţi fani ai preşedintelui nu se anunţa o opoziţie dură, decât una politicianistă, ştiut fiind apetitul tătucului lor pentru cianuri. Mai rămânea doar de tranşat problema în Legislativ, singura mişcare viabilă a premierului, indiferent de deznodământ.

Dar, după ce miniştrii liberali, cot la cot cu colegii social.democraţi, aprobă varianta trimisă parlamentarilor, şi după ce Antonescu iese public şi susţine (corect, de altfel) necesitatea unei dezbateri serioase, eventual chiar şi prin înfiinţarea unei comisii speciale, totul o ia razna.

Eu nu cred că amploarea manifestaţiilor din Piaţa Universităţii l-au făcut pe liderul liberal să se sucească. A fost doar o coincidenţă fericită. Ci atitudinea celorlalţi doi actori importanţi de pe scena politică. Pe de o parte, în stilul său binecunoscut, TB, după ce l-a făcut laş pe premier pentru că a pasat problema Legislativului, o dă la-ntors cu seninătate şi, câteva zile mai târziu, ridică în slăvi mişcarea lui Ponta. Acesta din urmă are grijă să spună din start că, din postura de deputat, nu va vota proiectul. Ceea ce, desigur, i-a atras din partea unor jurnalişti şi a manifestanţilor ironii despre bipolarism, dar în ochii electoratului adună puncte. Cu alte cuvinte, odată demarat procesul, şi preşedintele şi prim-ministrul făcuseră un pas în spate, pentru a se pune la adăpost de urmări. Cine risca să rămână în ofsaid? Antonescu, cel care nu-şi lămurise poziţia, nici ca lider de partid, nici ca simplu cetăţean.

Aşa că s-a gândit să remedieze rapid situaţia, ieşind abrupt la televizor şi anunţând că (nici) el nu susţine exploatarea, pe persoană fizică, desigur. De fapt, n-a făcut decât să-l imite pe premier, dar prea târziu. Rolul de “good cop” fusese luat. Acum nu mai rămăsese disponibil decât cel de victimă a celorlalţi. Pe care Crin şi l-a asumat cu frustrarea fotbalistului care îşi vede golul anulat din cauza steguleţului ridicat pe margine. Aşa că, de două zile, vorbeşte în continuu despre cum se fac împotriva lui jocuri “parşivuţe”, insinuează că Ponta e cam duplicitar, neavând curajul să-şi asume proiectul, spune că nu-nţelege de ce a fost trimis acesta în parlament. E tardiv, deja. Trebuia să spună aceste lucruri în cadrul conducerii colective a USL, înainte de deschiderea Cutiei Pandorei. Acum, din cauza propriilor ezitări, riscă să dinamiteze relaţia cu partenerul său de coaliţie şi, mai grav, însuşi echilubrul politic relativ la care ajunsese ţara. Mai îngrijorător pentru candidatul Antonescu este că, pentru mulţi dintre susţinătorii alianţei aflate la putere, ar putea începe să semene exact cu nemesisul lui, preşedintele răzgândăreţ. Chiar dacă, în acest caz, nu a fost vorba decât de o proastă strategie politică.

PS. Şi, apropo de întrebarea din titlu, sper că nu s-a lăsat consiliat de cineva corigent la matematică. Oricine altcineva i-ar fi spus că, fără voturile simpatizanţilor social-democraţi şi ale nucleului dur băsist, n-are cum să ajungă la Cotroceni. Nici dacă, de acum înainte, va străluci pe scena politică românească. Ca să nu mai spunem că, odată ruptă relaţia cu PSD-ul şi anulate şansele de a-şi vedea şeful triumfând în alegerile prezidenţiale, o mulţime de actuali subordonaţi fideli se vor reorienta rapid spre alte figuri, care vor profita de eşecul liderului PNL, pentru a-i lua locul în fruntea partidului şi la masa negocierilor.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to florin laurentiu fluture Cancel reply


    1. Daca tov Antonescu ajunge presedinte, eu renunt la cetatenia romana…Daca ROMANII aleg sa puna in fruntea tarii un individ ca Antonescu, nu mai este nici o speranta….NICIUNA……

    2. Salut, d.l. Herjeu.
      Ea treia oara, cand colindand, asa…prin culisele internetului, dau de un articol al d-voastra.
      Nu am putut sa nu recunosc apetenta si oarece har spre scrieri, dar nici nu pot sa nu remarc ca penita cu care va aplecati asupra subiectelor, spre o evidenta orientare, este un pic ascutita. Si asta, nu ar fi rau, daca nu as vedea, ascunsa, rautatea de a zgaria hartia. Poate mai putina incrancenare, in articolele si scrierile d-voastra, ar da o aroma fina a a profesionistului care spune lucrurile, cu zambetul pe buze. Ar fi precum o salata, foarte buna si garnisita, cu toate ingredientele, in care intentionat, scapati mai mult otet. As recomanda balsamul sau salsa balsamico, precum spun spaniolii. Salata ar fi buna si agreata si de cei cu arsuri, la stomac.
      Laurentiu Fluture(Jurnalul24)

      1. Din pacate, te inseli. Nu exista nici rautate, nici incrancenare, in scrierile mele. Dimpotriva, imi reprosez uneori ca sunt prea indulgent, dar asa mi-e felul. Sunt mai echilibrat de felul meu, dar n-o sa-mi cer scuze pentru asta.
        Din pacate, insa, doar oamenii carora nu le pasa pot scrie despre astfel de lucruri cu zambetul pe buze. Nici aici nu e cazul meu.

        1. Nici mie nu mi s-a parut rautate sau incrancenare, ba uneori este mult prea blanda…..Si nu sunt ziarist ci un simplu cititor….

    3. Intrucat nu mai au un opozant dur si canceros (TB), panaceul politic Ponta-Antonescu se va autodizolva treptat, lasand din nou loc barfelor si meschinariilor politice. Disolutia aceasta ne va costa din nou, pentru ca marii nostri “apostoli politici” nu reusesc sa glasuie pe acelasi grai, obsedati fiind doar de putere si interese personale.