am înțeles de ce Ponta e faraon, iar Iohannis nu

Nu m-a încântat lansarea pe stadion a candidaturii lui Victor Ponta. Și nu pentru că ar fi semănat cu fostele manifestări comuniste, ci pentru că, poate, a avut în ea prea mult ”americănism”. Românii au o fibră a megalomaniei, stimulată bine înainte de 89. Doar că, acum, cred că traversăm timpuri în care ”mai puțin” înseamnă mai mult, mai ales în exprimările publice. Eu nu sunt sensibil nici la demonstrațiile de forță și nici la tentativele de inducere a mimetismului social. Sigur că cei mai mulți oameni sunt, așa că am înțeles motivele care au determinat stafful de campanie social democrat să ia decizia pe care a luat-o.

Am înțeles și reacțiile, unele spontane și sincere, altele interesate și profund subiective, din puținele publicații rămase în viață și din universul pestriț al rețelelor de socializare. Zeci de lideri de opinie, obiectivi și echidistanți, desigur, și sute de ”civili” care-și proclamau independența sau chiar indiferența politică, au vorbit zile în șir, uneori cu umor, despre ceaușescu, 23 august, Kim Ir Sen sau faraoni. Televiziunile neprietene au difuzat non stop materiale despre oameni plătiți sau aduși cu forța, despre tragedia cetățenilor onești plecați sâmbăta la prânz cu treburi și nevoiți să stea cu orele blocați în trafic, despre floricelele date de organizatori participanților. Persoane publice verticale și cu penița sprințară au înfierat filosofic prezența pe stadion a altor persoane publice. Ce să mai, o calamitate care a lovit România când îi era ei mai greu.

Da, spuneam că am înțeles, pentru că unor oameni obiectivi chiar li s-ar fi putut părea sincer că show-ul de pe Arena Națională nu a fost potrivit pentru vremurile pe care le trăim și locul în care ne aflăm, nu doar geografic. Singurul lucru pe care nu-l pricep e cum au reușit toți aceștia să plece în corpore în vacanță, într-o zonă fără acces la televizor și internet. Explicându-se, astfel, de ce nu au nimic de comentat despre lansarea candidaturii lui Iohannis în buricul capitalei.

Dar cred că m-am prins. Prin Piața Victoriei trec mai puține mașini decât prin Arena Națională, 50.000 de oameni nu ocupă atâta loc precum 70.000, autocarele lor nu merg cu benzină, ci cu aer, ceaușescu și liderii nord coreeni n-au făcut mitinguri în piețele publice, nici Ramses, de altfel, participanții n-au fost plătiți pentru că sunt toți din clasa de mijloc, prin urmare n-au nevoie de bani. Ei n-au venit acolo pentru o pungă de mălai, ci pentru că au trecut toți prin Sibiu și au rămas impresionați de clădirile renovate din centru. Și, oricum, într-o săptămână, țara și-a revenit economic, așa că o astfel de manifestare nu mai este un afront opulent adus sărăciților nației. Și, privindu-i pe cei din jurul lui Iohannis, mi-am mai amintit de ceva: iarna nu-i ca vara! Și, să nu uit, Temișan nu e Beligan.

A da, și pentru că ăștia sunt de dreapta și nu niște comuniști plini de ciuma roșie pe ei.