a lei la lei la lei…

Văleu, muică, văleleu, săriţi… ne furară iar ăștia, europenii ăștia, invidioși pe fetele noatre și pe talentele lor. Că ei are numai urâte fără voce. Şi nu-l au pe Costi al lui Ioniţă, care merită măcar un Grammy pentru pace, c-a reușit să inventeze prima manea in spaniolă, cântată la cimpoi. O adevărată simfonie universală.

Nu i-aș spune chiar o frenezie ţigănească, cum au botezat-o nejurnaliștii ăia de la AP, mai degrabă un ghiveci tradiţional românesc, cu de toate, de la lume adunate și-napoi la lume date, de la Baku. Aici fac o paranteză pe care o umplu cu admiraţia mea pentru ce-au făcut azerii din capitala lor. Am trecut-o pe lista cu “to see”. Da, știu că acolo nu e chiar o democraţie occidentală, ca la noi, unde poporu’ și-i pune in frunte pe cei mai buni dintre cei mai buni, dar parcă arată a metropolă… Apropo, m-am uitat și pe pozele neoficiale făcute de Vlad Eftenie. Așa că nu sunt păcălit de propaganda azeră. Şi sala aceea polivalentă, aţi văzut-o? Cum își schimba, draga de ea, culorile pe dinafară, ca să se asorteze cu steagurile naţionale ale cântăreţilor? Barbarii aceia, care pun pariu că n-au, ca noi, așa densitate de x5-uri, iphone-uri și vuitoane, au construit-o în 7 luni. Nouă, ca să facem un pasaj la Băneasa cât puţa de melc, ne-a luat 4 ani. Norocul nostru că nu vom câștiga niciodată Eurovision-ul, că am fi nevoiţi să cerem un răgaz de 7-8 ani, ca să reușim să facem o sală funcţională. Dar, cum acest pericol nu ne paşte, să ne-ntoarcem la mandinga noastră. Melodia, în sine, nu e rea, are ritm, e catchy. Dar noi, în continuare, nu știm să facem spectacol. Să ne dăm in spectacol, da! Dar nu să facem unul de calitate. N-am avută coregrafie. Pe scenă trebuia să fie un dans îndrăcit, care să-i facă pe cei de acasă să se scoale și să ţopăie cu sonorul televizoarelor dat la maxim. Și să le mai rămână, la sfârșit, doar atâta putere cât să formeze numărul ca să ne voteze. Sigur, nu oricine poate fi Madona, să poată cânta în timp ce dansează, sau invers. Dar nici ca ai noștri, care păreau mai venerabili decât bătrânelele de la miazăzi. Una peste alta, n-a fost o prestaţie rea, dar… n-a plăcut. Asta e!

Am reușit un chinuit loc 12. Nu e o tragedie. La nivelul industriei muzicale de la noi, ca și în cazul fotbalului, e o perfomanţă că nu ne-au gonit cu roșii de pe scenă. Dar orgoliul nostru naţional, care îşi stabileşte ştachete din ce în ce mai mărunte, doar-doar om apuca şi noi să ne mai lăudăm cu vreo reuşită românească, s-a inflamat iar. Iar am găsit explicaţia eşecului prin manevrele obscure şi incorecte făcute de ceilalţi. Noi, fiind corecţi prin definiţie, cădem mereu victime maşinaţiunilor şi înţelegerilor dintre marile naţiuni. Cum noi suntem o insulă şi n-avem vecini, e de înţeles de ce nu primi voturi, ca ceilalţi, cu atâţia vecini în jur. Votul e, desigur, politic şi geostrategic. Aşa se explică, probabil, de ce Albania, o mare forţă europeană, de teama căreia tremură cancelariile de pretutitindeni, a primit voturi de la mult mai mulţi decât noi şi a ieşit pe 5. Sau Moldova, această naţiune cu mulţi prieteni pe tot continentul şi dincolo de el, până în stepele asiatice, teleportate pentru câteva nopţi, prin intermediul Eurovisionului, fix în inima Europei. Numai noi n-avem nici vecini, nici prieteni, nici influenţă, nici… nimic! Doar multe scuze, mania persecuţiei, autocompătimirea, fatalismul şi pasarea responsabilităţii. Dacă s-ar face un campionat mondial la care ar conta toate acestea, am fi mereu încoronaţi.

 a lei la lei la lei…

 PS. Tabloidele (scrise sau tv) au găsit alt vinovat. Mama Elenei, care a anunţat universul că fata ei este virgină la 24 ani. Sigur, eu cred c-a vrut să spună altceva, dar asta au tradus “jurnaliștii”, așa a rămas. Cică Elena a fost foarte stresată. Înţeleg că era mai liniştită dacă mamă-sa ar fi spus ceva de rău despre ea? Şi că a sunat-o și prietenul, care știa altceva, și a certat-o. Bănuiesc că au făcut mișto de el amicii de bere și machomanul n-a suportat umilinţa.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to lora matei Cancel reply